Întrebări frecvente despre ecografie
În prezent, ecografia este considerată o tehnică care nu afectează permanent starea de sănătate a omului. Folosirea ultrasunetelor nu este nocivă și nu alterează țesuturile umane, din acest motiv poate fi efectuată inclusiv în timpul perioadei de sarcină, atât la mama, cât și la făt.
Pentru ecografia musculo-scheletală nu este nevoie de o pregătire specială. Pentru ecografia abdomino-pelvină este bine să se evite mese abundente în seara precedentă precum și consumul de alimente care pot fermenta, pentru că acumuluarea de gaz în interiorul tubului digestiv îngreunează mult examinarea. Pentru examinarea organelor pelvine, este bine ca vezica să nu fie goală (prin transparența vezicii se pot examina ușor organele pelvine).
Nu. Exceptând procedurile percutanate ecoghidate, ecografia nu este dureroasă. De fapt, pacientul nu simte niciun fel de disconfort în timpul examinării.
Informațiile despre structurile osoase sunt limitate la suprafața osoasă (ultrasunetele nu pot trece de corticala osoasă). Deși se pot identifica fracturile, tumorile osoase care “sparg” corticala osoasă, dar pentru acestea este de preferat o examinare diferită (radiografie/ CT/ RMN)
Se pot identifica cu ușurință rupturile musculare, în special cele de gradul II si III, precum și hematoamele asociate. Are o valoare deosebită în detecția și caracterizarea tumorilor de părți moi.
Identifică cu ușurință modificările patologice ale acestora, rupturile, tendinopatiile, calcificările intra sau peritendinoase.
Identifică cu ușurință fluidul intraarticular, precum și îngroșarea sinovialei articulare (sinovita). Poate evidenția vascularizația intrasinoviala, cu ajutorul secvențelor Doppler, venind astfel în ajutorul medicului reumatolog (sinoviala articulară este frecvent afectată în bolile reumatismale).
Nu se cunosc în prezent contraindicații pentru ecografie.
Procedurile eco-ghidate intervențiile (puncții, aspirații, biopsii, drenaje) care se efectuează cu vizualizarea întregii proceduri sub ecograf. Scopul acestor proceduri este de a obține o precizie mai mare și de a reduce riscurile de a răni inutil alte țesuturi decât cel de interes.
Ecografia poate fi suficientă în anumite cazuri – cum ar fi în majoritatea cazurilor de examinare a umărului. În acest caz particular (umărul), ecografia este foarte utilă pentru ca umărul este o articulație foarte mobilă ce permite examinarea din toate părțile. În cazul umărului, rareori este nevoie de examinări suplimentare (atunci când ne interesează structuri precum labrumul sau cartilajul, o examinare prin rezonanță magnetică ar fi mai utilă)
În cazul genunchiului, lucrurile stau diferit, structurile interne ale genunchiului sunt dificil de evidențiat ecografic (menisc, cartilaj, ligamente încrucișate) și atunci de multe ori se recomanda RMN.
Aerul este un slab transmițător de ultrasunete, putem spune că este chiar o bariera în calea lor. Pentru a putea avea o imagine bună, între sonda ecografică și pielea pacientului este ideal să nu avem aer. De aceea se utilizează acel gel, care permite un contact perfect între sondă și piele, fără interpunerea aerului, pentru a vizualiza ușor structurile din profunzime.