Ecografia

Ecografia utilizează ultrasunetele, adică unde sonore de o frecvență mai mare decât cele pe care le putem auzi și care respectă principiile fizice ale oricăror unde.

Istoria ecografiei

Istoria ecografiei este mult mai puțin cunoscută decât istoria celorlalte metode imagistice, computer tomografia și rezonanța magnetică. Motivul pentru care este mai puțin cunoscută este reprezentat cel mai probabil de vechimea metodei de investigare. Există o serie de puncte de referință în timp descrise pe scurt în cele ce urmează:

1794: Lazzaro Spallanzani studiază modul de orientare al liliecilor și deduce că are legătură cu undele sonore.

1826: Jean Daniel Colladon măsoară viteza sunetului în apă, utilizând un clopot de biserică și dovedește propagarea mult mai rapidă a acestuia în apă decât în aer.

1880: Pierre și Jacques Curie descoperă efectul piezoelectric, respectiv că efectul mecanic asupra unor cristale (vibrațiile) determină formarea unui curent electric, precum și reversul, stimularea electrică a unor cristale produce vibrații (vibrațiile reprezintă unde de o anumită frecvență), exact principiul de prin care se produc ultrasunetele azi, atât în scop industrial cât și în scop medical.

1915: Paul Langevin inventează primul transductor pentru detectarea obstacolelor submarine (după scufundarea în 1912 a navei Titanic). Urmează dezvoltări importante ale sonarului, pentru orientarea submarinelor, toate fiind derivate din același principiu fizic: un fascicul de unde de o anume frecvență este emis de un dispozitiv și, după ce atinge un obstacol, se reflectă și este captat, calculându-se distanța față de acel obiect și eventual viteza acestuia de deplasare.

1942: Karl Dussik - utilizează un dispozitiv ultrasonic pentru detecția tumorilor cerebrale.

1948: George Ludwig - primul medic internist care utilizează ultrasunetele pentru detecția calculilor din vezicula biliară (litiază colecistică).

1950: Douglass Howry & Joseph Holmes - pioneri ai ecografiei 2D, utilizând scanarea întregului corp prin scufundarea acestuia într-o cuvă imensa cu lichid.

În cele din urmă ecografia a urmat o tendință ascendentă, pe măsură ce puterea calculatoarelor a crescut și miniaturizarea a permis producerea de transductori (sonde ecografice din ce în ce mai mici), care, odată cu reducerea prețurilor, a dus la o largă răspandire a metodei. S-a trecut de la interpretări grafice, statice, la imagini în timp real, în care anatomia devine recognoscibilă.

Anii ‘70 și ‘80 au adus cu ei invenții importante cum ar fi sonografia doppler, care permite evidențierea vaselor de sânge și a fluxului sângelui în acestea.

Când se folosește ecografia?

Datorită faptului că este inofensivă pentru organismul uman, ecografia este o metodă de primă intenție într-o covârșitoare gamă de afecțiuni. În prezent, aparatura de ecografie este larg răspândită în lumea medicală, este o investigație accesibilă și ieftină. Poate vizualiza cu succes majoritatea organelor abdominale și pelvine, fiind foarte utilă atât în obstetrică-ginecologie cât și în investigarea ficatului, pancreasului, rinichilor.

Este utilizată din ce în ce mai frecvent în investigarea articulațiilor, oferind informații utile în reumatologie, medicină sportivă, ortopedie.

Este deosebit de utilă în situații de urgență, fiind o metodă rapidă și la îndemână. Identifică cu succes leziunile organelor interne în cazul traumatismelor, mai ales prin identificarea lichidelor libere din abdomen (de obicei date de rupturi de organ). Funcțiile suplimentare, cum este Doppler, identifică cu uşurinţă vasele și eventualele rupturi sau tromboze ale acestora.

În oncologie, ecografia este inestimabilă prin aportul pe care îl aduce în investigația sânului (fiind o metodă complementară mamografiei).

În domeniul vascular, progresele ecografiei au permis identificarea cu mare acuratețe a plăcilor de aterom, cu stabilirea unor criterii de prognostic foarte clare, prin identificarea de numeroși parametri (viteza de curgere a sângelui, turbulențe și multe altele).

Accesibilitatea metodei, în mâini experimentate, aduce un foarte important element suplimentar și anume procedurile intervenționale sau minim intervenționale sub ghidaj ecografic. Sub ghidajul oferit de ecografie, se introduc în corp diferite instrumente care permit biopsierea tumorilor atât superficiale cât și profunde, poziționarea de catetere abdominale sau pleurale pentru drenarea lichidelor, evacuarea de colecții sau abcese, injectarea intraarticulară în siguranță sau extragerea lichidului articular.

Mențiuni speciale sunt de făcut pentru ecografia cordului, care este un instrument de ne-egalat de nici o altă metodă, mai ales în ceea ce privește cinetica inimii și a valvelor cardiace.

În obstetrică, ecografiile 3D sau 4D, sunt deja devenite rutină, viitoarele mamici putând să vizualize tridimensional (3D) și în mișcare (4D) viitorul copil, înainte de naștere. Pe lângă acuratețea pur diagnostică a imaginilor 2D, se pot evidenția anomalii congenitale, se poate stabili vârsta fătului.

Limitele ecografiei

Există în continuare limitele fizice ale metodei, care nu îi permit străbaterea anumitor tipuri de țesuturi și de aceea atât medicul radiolog, cât și medicul trimițător la examinarea imagistică trebuie să cunoască aceste lucruri.

Ultrasunetele nu traversează aerul, de aceea examinarea abdominală nu este întotdeauna de maximă acuratețe, de aceea pancreasul și structurile retroperitoneale sunt dificil de examinat, daca ansele digestive sunt pline cu aer (pacient meteorizat, “balonat”).

Neputând traversa osul, ecografia este de asemenea inutilă în cazul explorării creierului, cu excepția copiilor mici, la care fontanelele nu sunt închise, iar prin aceastea se poate vizualiza creierul.

În ortopedie, deși nu poate trece dincolo de corticala osoasă, ecografia poate identifica fine fracturi de la suprafața corticalei, leziuni periosoase sau în părțile moi.

Viitorul ecografiei, intuit de pionierii acestei metode, este de instrument ajutator al fiecărui medic, indiferent de specialitate, un fel de extensie a stetoscopului. Miniaturizarea extremă, în prezent putând cupla sonda ecografica la telefonul mobil, permite utilizarea acestuia în orice colț al lumii și, foarte important, prin telemedicină, în locuri unde nu există doctor la fața locului.

Intervenție eco-ghidată: spargere mecanică a calcificărilor de supraspinos, cu aspirarea acestora cu seringa